Am promis si trebuie sa ma tin de cuvant. Am promis ca voi vorbi despre Bogota Hotel, casa mea berlineza pentru 5 zile, locul unde am descoperit despre Berlin mult mai mult decat vroia el sa imi arate… Din primele randuri cer pacienta si indulgenta, nu stiu daca am suficiente cuvinte in vocabular pentru a transmite ceea ce inseamna Hotel Bogota, dar, cu rabdare si cu ajutorul fotografiilor sper sa il (re) descoperim impreuna… Sunt un om de lume si am calatorit in cele 4 zari ale Europei. Am stat in tot felul de hoteluri de la cele de 5 stele ale Bucurestiului, Atenei sau din Manchester pana la hostelurile de tineret din Viena, Dublin, Berlin sau Bruxelles. Va dati seama ca aveam tot dreptul din lume sa fiu indoit cu sufletul si mintea stiind ca voi sta intr-o cladire aflata in centrul istoric al Belrinullui care, in pofida pretului destul de european nu oferea decat o chiuveta in camera. Insa sunt, in acelasi timp, un om deschis la minte si eram pregatit pentru orice. Cel putin asa credeam.
Am descoperit apoi ca nimic nu te poate pregati pentru Bogota Hotel. Paranteza confesionala – din lene am cautat un articol scris de Ruppert Everett despre Hotel Bogota. cei care nu situ cine este Ruppert Everett, Helmut Newton, Yva sau macar Keira Knaightley pot sa nu mai citeasca mai departe, restul poate au mai mult success decat mine si vor gasi pe net MINUNATUL articol scris de Ruppert in care declara ca acest Hotel este cel mai frumos din lumea si mai vorbea despre inmormantarea lui Helmut Newton, invatacelul in ale fotografiei a lui Yva. Nu intamplator, marele fotograf de moda Mario Testino, considerat urmasul lui Helmut Newton o fotografia pe prefrumoasa Keira Knaightley tot in Bogota Hotel, pentru numarul din august 2008 a Vogue-lui american. Situat in vechiul centru al Berlinului de Vest, acest Hotel Bogota nu este o prada usoara. Ascuns la intersectia a unui boulevard cu o strada laturalnica, intrarea iti sare in retina, doar in ultimul moment, ascunsa de terasele de pe trotuar si marcata de fatadele Art Nouveau. Dincolo de neoanele si de rosul copertinei de la intrare, nimic nu te poate pregati pentru ce te asteapta in interior. Cred ca doar pentru a atenua socul cultural la intrare este o usa actionata pe baza de celula fotoelectrica ce da spre un calculalator destinat turistilor. Odata intrat in hol am pierdut tot ce inseamna notiune spatio-temporara. Un tapet halucitant in dungi visinii-aurii, mobila de epoca, lemn masiv, cantece greogoriene in fundal, o curte interioara impanzita de oglinzi si de tablouri, lobby-uri somptoase a la ’20, totul a fost ca un soc electric in eclecticul Berlin.
Camera compusa din pat de o persoana, masa, dulap si chiuveta era redusa la minimum necesar, al maximului bun gust, contrastand cu voluptatea saloanelor, aflate cate doua la fiecare etaj. Sapand in istoria locului am aflat ca aceasta cladire a devenit hotel undeva la mijlocul anilor ’60, inainte de razboi fiind apartamente ale oamenilor bine situati din aceasta zona a Berlinului. Fotografa Yva, profesoara lui Newton isi avea apartamentele la etajul 4 si 5 ale hotelului. Aceasta a fost omorata de nazisti. Ministerul Culturii naziste si-a gasit lacas in acelasi spatiu, iar in anii 80 Ruppert Everret – partenerul Madonnei in The Next best Thing, dar si un mare shakesperian care a fracut un Puck minunat a declarat ca Hotelul Bogota este hotelul favorit din lume.
Din cauza lui, in duminca acelei saptamani am pornit sa caut mormantul Marlenei Dietrich si sper ca fotografiile pe care le-am facut sa transmita ceva din magia acestui loc unic despre care voi mai scrie si in numarul viitor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu