Despre publicitate - ce am mai gasit

Am revenit si si-a revenit si calculatorul meu. Am strans cateva imagini pe care le consider foarte tari pe print si care au avut un impact extrem de puternic. O sa incep cu un afis de la Amnesty International care mi-a zgandarit creierii si mi-a ramas pe retina mult timp. Apoi, fara comentarii... vizionare placuta





Imaginea cu toaleta din Praga am "furat-o" de la metropopan si mi s-a parut exceptionala....

Jurnal berlinez – Final – Lectia berlineza

Berlinul nu este un oras al contrastelor. Acest lucru ar fi imposibil sa se integreze in perfecta armonie germana. Dar Berlinul este un oras dual. Este iubit si urat de berlinezi in egala masura. Este singurul oras pe care il cunosc care are doua centre vechi si un centru nou detestat de majoritatea localinicilor deoarece nu ii reprezinta, este construita in acea arie cunoscuta ca no man’s land din imediata apropiere a zidului si este reprezentata de otel si de sticla, fiind in totalitate proprietate privata.
Nimic din folle-epoque-ul anilor ’20 nu mai razbate din acea zona, iar cladirile din noul centru ramase in picioare sunt doar o umbra palida a ceea ce a fost Berlinul. Aflat in vizita, ghidati de un student cu un neobisnuit simt al umorului ni s-a adus aminte ca actiunea din filmul Cabaret cu Liza Minelli se desfasoara totusi in Berlin, dar zona respective a fost rasa de pe fata pamantului de rusi sau de americani, ce mai conteaza. Berlinezii au boala constructiei, in 15 ani si-au facut un centru nou, in apropierea portii Brundenburg, dar care nu reflecta vechiul Berlin ci noua arhitectura. Ca sa vizitezi cupola de sticla a Reichstagului trebuie sa stai la coada cate 3 ore, insa numai 30-50 de persoane viziteaza Berliner Dom, cladire clare si-a mutat locul de vreo 3 ori, ceva mai multi fiind pe minunatat insula a muzeelor, loc unde Berlinul isi re-demonstreaza valentele culturale si civilizatoare. Fata in fata cu vechea cancelarie se afla cladirea, din nou de sticla si otel a cancelarului, pentru a demonstra ca Berlinul a invatat din lectiile trecutului si ca, intotdeauna puterea in stat nu va mai fi deitnuta de un singur om.
Berlinezii sunt suparati pe Guvern. Au cheltuit miliarde pentru construe mall-uri si cladiri din sticla si otel iar acum au luat hotararea de a reconstrui din temelie vechiul palat regal. O lucrare de o anvergura ametitoare care inca nu a inceput si nimeni nu stie cand se va termina. Cum le place sa spuna, in Berlin totul se intampla maine, azi se construieste.
Si totusi Berlinul este un oras plin de viata. Cafeneaua Kant, situata bineinteles pe Kantstrasse isi cunoaste fiecare client, acestea fiind eventualii nostalgic hippy, profesori universitari, student si turisiti. Berlinezii sunt extreme de atenti cu turistii, incearca sa ii ajute, uneori fiind chiar enervanti si fiind mandri de orasul lor vechi, nicidecum de centru. Restaurantele cu mancare traditional germane sunt arhi-pline in fiecare seara, dar langa ele gasesti si bucatarii din cele 4 colturi ale lumii care sunt la fel de populare.
Razbate o unda de nostalgie fata de vechiul Berlin de Vest, nostalgie care poate sa insemne si dezamagire rezultata in urma valului de euforie rezultat din cadrea zidului. Belrinezii de Vest au platiti din propriul buzunar pentru a-si aduce fratii la aceiasi calitate a vietii, ca acum drumurile si cladirile din Este sa fie de o calitate net-superioara fata de cele din Vest. Dar Berlinezii sunt optimisti si mandri afisand o mina aproape fatalista si neferindu-se sa recomande turistilor sa admire acum frumusetea orasului, deoarece guvernul s-ar putea gandi maine sa mute sau sa darama cladirile.
In fata fiecarei cladiri unde locuiau evrei ce au fost deportati sunt plantate in pamant tablite metalice in care sunt inscriptionate numele fostilot locatari. Berlinul face eforturi sa arate, parca prea evident, ca nu uita si ca invata din lectia istoriei. In acelasi timp nu m-am putut intreba ce stiu tinerii care isi beau berea in minunatatele berarii despre razboi, nazisiti si lagare. La plecare am descoperit ca impartasim aceiasi stare de mirare cu germanii, la fel cum tinerii nostril vorbesc si blameaza un trecut pe care nu l-au cunoscut asa si tinerii lor se simt constransi sa isi asume o istorie care nu le apartine.
Belrinul este atins tragic de blestemul lui Marlene. Urata si iubita in egala masura, la fel si Berlinul este urat si iubit, pendulueaza intre fatalism, hedonism si cerebralitate, devenind reprezentarea urbana a unui perfect ville fatal, la fel cum Marlene a stiut sa fie femme fatale absoluta a memoriei noastre. Auf wiersehen Berlin, aber sag mir wo die Blumen sind….


Marlene Dietrich -Sag mir wo die Blumen die
Asculta mai multe audio Muzica »

10.10 - Ziua sanatatii Mintale

Sunt lucruri care ma fac sa traiesc. Zambetul fiicei mele, mangaierea sotie, soarele de la ora 7 dimineata si tinerii cu care muncesc. Mi-au trebuit 17 ani ca sa imi dau seama cat de norocos sunt ca lucrez si ca am ocazia sa imi dedic viata unor tineri care sunt si vor fi mult mai buni decat mine. Din pacate noi ii celebram de doua ori pe an (10 Octombrie- Ziua Sanatatii Mintale si 3 Decembrie - Ziua persoanelor cu dizabilitati). Ei, in schimb ne celebreaza prezenta zi de zi, asa cum pot ei. Acest filmulet, facut de Lori, este o zi si toata viata mea in acelasi timp, si sincer este doar.. pentru cunoscatori...
Suntem pe 14.10

Din nou despre publicitate

Nu! Nu am trecut la un nou caracter al blog-ului pentru o mai mare audienta dar am gasit reclama initiala la Wonder Bra, inainte ca Eva Herzigova sa intre pe fir si sa ne bulumaceasca testosteronii. Mi se pare foarte reusit conceptul, mai ales ca iti ia o milisecunda sa intelegi despre ce este vorba, dupa ce iti deslipesti ochii din decolteu

Si apoi ca sa revenim la oarecare normal va prezint cateva printuri UNICEF, care mi se par extrem de dure dar eficiente. Cine are ochi sa vada.... PS Oare de ce nu mi-o imaginez pe zana surprizelor prezentand astfel de campanii....

Jurnal berlinez – 2 – Hotel Bogota – 1

Am promis si trebuie sa ma tin de cuvant. Am promis ca voi vorbi despre Bogota Hotel, casa mea berlineza pentru 5 zile, locul unde am descoperit despre Berlin mult mai mult decat vroia el sa imi arate… Din primele randuri cer pacienta si indulgenta, nu stiu daca am suficiente cuvinte in vocabular pentru a transmite ceea ce inseamna Hotel Bogota, dar, cu rabdare si cu ajutorul fotografiilor sper sa il (re) descoperim impreuna… Sunt un om de lume si am calatorit in cele 4 zari ale Europei. Am stat in tot felul de hoteluri de la cele de 5 stele ale Bucurestiului, Atenei sau din Manchester pana la hostelurile de tineret din Viena, Dublin, Berlin sau Bruxelles. Va dati seama ca aveam tot dreptul din lume sa fiu indoit cu sufletul si mintea stiind ca voi sta intr-o cladire aflata in centrul istoric al Belrinullui care, in pofida pretului destul de european nu oferea decat o chiuveta in camera. Insa sunt, in acelasi timp, un om deschis la minte si eram pregatit pentru orice. Cel putin asa credeam. Am descoperit apoi ca nimic nu te poate pregati pentru Bogota Hotel. Paranteza confesionala – din lene am cautat un articol scris de Ruppert Everett despre Hotel Bogota. cei care nu situ cine este Ruppert Everett, Helmut Newton, Yva sau macar Keira Knaightley pot sa nu mai citeasca mai departe, restul poate au mai mult success decat mine si vor gasi pe net MINUNATUL articol scris de Ruppert in care declara ca acest Hotel este cel mai frumos din lumea si mai vorbea despre inmormantarea lui Helmut Newton, invatacelul in ale fotografiei a lui Yva. Nu intamplator, marele fotograf de moda Mario Testino, considerat urmasul lui Helmut Newton o fotografia pe prefrumoasa Keira Knaightley tot in Bogota Hotel, pentru numarul din august 2008 a Vogue-lui american. Situat in vechiul centru al Berlinului de Vest, acest Hotel Bogota nu este o prada usoara. Ascuns la intersectia a unui boulevard cu o strada laturalnica, intrarea iti sare in retina, doar in ultimul moment, ascunsa de terasele de pe trotuar si marcata de fatadele Art Nouveau. Dincolo de neoanele si de rosul copertinei de la intrare, nimic nu te poate pregati pentru ce te asteapta in interior. Cred ca doar pentru a atenua socul cultural la intrare este o usa actionata pe baza de celula fotoelectrica ce da spre un calculalator destinat turistilor. Odata intrat in hol am pierdut tot ce inseamna notiune spatio-temporara. Un tapet halucitant in dungi visinii-aurii, mobila de epoca, lemn masiv, cantece greogoriene in fundal, o curte interioara impanzita de oglinzi si de tablouri, lobby-uri somptoase a la ’20, totul a fost ca un soc electric in eclecticul Berlin. Camera compusa din pat de o persoana, masa, dulap si chiuveta era redusa la minimum necesar, al maximului bun gust, contrastand cu voluptatea saloanelor, aflate cate doua la fiecare etaj. Sapand in istoria locului am aflat ca aceasta cladire a devenit hotel undeva la mijlocul anilor ’60, inainte de razboi fiind apartamente ale oamenilor bine situati din aceasta zona a Berlinului. Fotografa Yva, profesoara lui Newton isi avea apartamentele la etajul 4 si 5 ale hotelului. Aceasta a fost omorata de nazisti. Ministerul Culturii naziste si-a gasit lacas in acelasi spatiu, iar in anii 80 Ruppert Everret – partenerul Madonnei in The Next best Thing, dar si un mare shakesperian care a fracut un Puck minunat a declarat ca Hotelul Bogota este hotelul favorit din lume. Din cauza lui, in duminca acelei saptamani am pornit sa caut mormantul Marlenei Dietrich si sper ca fotografiile pe care le-am facut sa transmita ceva din magia acestui loc unic despre care voi mai scrie si in numarul viitor.

DESPRE PUBLICITATE - PRINT - facuta altfel - 1

Incerc sa deschid aici o rublica in care sa adun ce gasesc mai interesant in print-ul mondial. Sper sa va placa, deoarece totul planeaza intre simtul umorului, estetic si mesaj percutant

pentru relaxare

http://vimeo.com/1211060

Multumita blogu-lui lui huidu, am gasit adresa de mai sus, nu ezitati, mai ales daca sunteti obositi si satui de tot si de toate.
O zi buna